Poezie Ingerului
Privesc uimit către abis…
Privire întunecată,
De dragoste luminată…
Tu, înger al pământului,
Îngenuncheată în fata gândului,
Dormi…insă nu ti-a venit timpul
Să-ţi odihnesti spiritul...
De-ar fi să te trezesti acum,
Vedea-vei lumea toată-n scrum…
Ochiul ţi-ar fi înjunghiat,
De noul apus… însângerat.
Întind mâna, să te-ating,
Speriat de luminile ce se sting...
Înger de aer atins
Si de-un fior cuprins,
Te-ai dus înapoi la ale tale
Într-un nor de petale…
Si cu tine a zburat
Orice speranţă de-un răsărit curat…
No comments:
Post a Comment