And so it began

With only a poem. The first poem I have ever written, back in 2002, was somewhat of a fiasco. A poetic narative... or so they called it.
This is it:

cand te-am vazut prima oara,
am crezut ca esti un inger.
ne-am inteles bine
inca de la inceput.
dar tu aveai un secret
pe care eu nu-l banuiam;
ai inceput sa ma placi
mai mult decat credeam
ca e posibil.
apoi cei care radeau de noi
si care pe mine ma stiau
inainte de a te intalni
ti-au impartasit cateva din amintirile
crezute ingropate si uitate,
din acea perioada dinaintea
schimbarilor din viata mea.
atunci m-ai alungat de langa tine.
cand mi-ai spus ca s-a terminat,
pentru mine ai murit;
si, totusi, inca traiai in sufletul meu,
caci iti impartaseam sentimentele.
am cautat compania Cunoscatorilor,
atotstiutori in intelepciunea lor.
insa sfatul lor nu prea mi-a fost de ajutor;
atunci singurul meu sfetnic mi-a ramas singuratatea…
nu mare mi-a fost surpriza cand, dupa o vreme,
te-ai intors la mine, cerandu-ti iertare.
am refuzat orice explicatie,
am vrut sa treci prin acelasi chin
prin care eu trecusem.
insa nu puteam sa fac asta,
erai prea importanta pentru mine.
te-am iertat si vei ramane
o frumoasa amintire…

Comments allowed. I don't expect positive reviews. it is, from my POV, one of the worst poems I have ever written.